Una dintre provocările majore ale managerilor de echipe este menținerea motivației angajaților.

Această provocare a fost prezentă mai mereu pe lista leaderilor însă după anii pandemiei, au survenit schimbări profunde atât în piața muncii cât și în viziunea oamenilor asupra muncii și vieții însăși. 65% dintre respondentii unui studiu afirmă că pandemia i-a făcut să regândească rolul muncii în viața lor.

Schimbările la nivel global care au avut loc în ultima vreme legate de apariția și răspândirea fulgerătoare a inteligenței atrificiale, presiunea pe care companiile o pun asupra întoarcerii la birou, schimbul de generații care se produce în câmpul muncii (până în 2030 forța de muncă preponderentă va fi formată din millennials), presiunile financiare care crează așteptarea că angajații să fie din ce în ce mai productivi, aduc complexități neașteptate în menținerea motivației angajaților.

În acest context liderii trebuie să aibă un nivel crescut de înțelegere a factorilor externi și interni și să-și folosească toate cunoștințele și creativitatea pentru a incorpora noi abordări dar și a include tehnici individuale și croite pe nevoile propriilor echipe.

Câteva dintre paradigmele care au funcționat înainte dar care acum nu fac decât să pună presiune pe angajați și să creeze demotivare sunt:

Observăm astfel că că sistemul tradițional de recompense și pedepse nu mai este eficient în contextul actual. Motivatia carrot and stick nu mai functioneaza.

Și atunci ce contează pentru angajați?

Cum rezolvam una dintre provocările majore ale managerilor si anume menținerea motivației angajaților?

Modelul motivației intrinseci propus de Dan Pink, prezentat în cartea să „Drive: The Surprising Truth About What Motivates Us”, redefinește ceea ce ne motivează în viața profesională, concentrându-se pe factori interni, mai degrabă decât pe recompense externe tradiționale precum salariile mari sau bonusurile. Pink sugerează că adevărata motivație nu provine din recompense sau pedepse externe (așa-numitele „carrots and sticks”), ci din trei elemente fundamentale ale motivației intrinseci: autonomie, măiestrie și scop.

Implementarea modelului motivației intrinseci al lui Dan Pink într-o echipă necesită o abordare atentă și strategică din partea managerului. Iată ce puteți face concret pentru a promova aceste 3 atribute în echipele voastre:

🌟Autonomia

Oferiți angajaților posibilitatea de a alege când și de unde lucrează, acolo unde natura muncii permite. Introduceți opțiuni de lucru remote sau ore flexibile, astfel încât angajații să își poată organiza ziua în funcție de productivitatea lor maximă.

Încurajați echipa să ia decizii legate de modul în care își organizează munca. În loc să microgestionați, oferiți-le puterea de a găsi soluții proprii la problemele cu care se confruntă.

Adaptați sarcinile și responsabilitățile angajaților în funcție de punctele lor forte și interesele personale. Acest lucru îi face să se simtă valorizați și să aibă un control mai mare asupra muncii lor.

 🌟Măiestria

Alocați sarcini care sunt provocatoare, dar realizabile, pentru a încuraja dezvoltarea continuă a abilităților. Acest lucru menține angajații angajați și le oferă un sentiment de progres constant.

Stabiliți sesiuni regulate de feedback în care să oferiți îndrumări specifice și constructive. Asigurați-vă că feedback-ul este atât pozitiv, cât și orientat spre îmbunătățire.

Asigurați accesul la cursuri de formare, ateliere și resurse educaționale care să le permită angajaților să își dezvolte competențele. Încurajați participarea la conferințe, traininguri și alte activități de învățare.

 🌟Scopul

Explicați în mod clar cum munca fiecărui membru al echipei contribuie la atingerea obiectivelor organizației și la misiunea generală a companiei.

Identificați valorile personale ale angajaților și încercați să aliniați proiectele la aceste valori, astfel încât munca lor să fie mai semnificativă.

Oferiți oportunități pentru ca angajații să se implice în inițiative sociale sau de voluntariat susținute de companie. Acest lucru poate crește sentimentul de scop și împlinire.

Acest model nu doar că îmbunătățește performanța, dar și creează un mediu de lucru în care angajații se simt împliniți și valorizați.

Și cred că în contextul actual poate fi folosit cu succes de lideri pentru a-și motiva echipele și a menține performanța.

Echilibrul este despre cine suntem, nu este despre ceea ce facem.

Echilibrul este o stare interioară pe care o poți atinge atunci când ai o bună înțelegere despre tine însuti, când știi cine ești azi, unde vrei să ajungi, cine trebuie să devii ca să poți ajunge acolo.

Echilibrul este despre a creea armonie intre minte, corp și relații implinitoare cu cei din jur.

Asta este abordarea mea despre ce înseamnă echilibru, după mulți ani în care am trecut prin diferite stadii, mai aproape sau mai departe de starea de armonie pe care o căutam.

Totul a pornit acum mulți ani, când încă aveam la îndemână sfaturile mamei mele. Pe care însă, de multe ori, fie le ignoram, fie nu le înțelegeam , cel puțin nu în modul în care ele erau transmise. Unul din ele, însă, mi-a rămas în minte pentru multă vreme și a devenit cumva un laitmotiv al vieții mele. El suna cam așa: “În viață totul trebuie făcut cu măsură”. Mama era adepta unei vieți echilibrate, fară excese dar și fară restricții majore.

Pe parcursul anilor, am încercat să-mi creez propria teorie în jurul acestui concept și să găsesc cea mai bună cale de a-l implementa în viața mea astfel încât să simt că îmi trăiesc viața în armonie.

A durat însă mult timp până când am realizat că nu în exterior trebuiau făcute schimbările majore ci în interior. Am învățat că realitatea este creată de gândurile noastre, de povestea pe care ne-o spunem despre noi și despre ce suntem capabili să realizăm. Astfel că primul element din această triadă a armoniei (minte, corp, relații implinitoare) este mintea.

Mintea

Am început să studiez mult despre cum funcționează creierul nostru și care sunt elementele de care trebuie să ținem cont, de ce unii oameni pot realiza atât de multe iar alții se autosaboteaza și nu-și găsesc resursele pentru a obține lucruri de bază.

Este interesant de știut că în procesul cognitiv creierul uman folosește în proporție de approx. 95% mintea subconștiență, și doar 5% se întâmplă la nivelul cortexului prefrontal. Această parte a creierului este responsabilă cu gândirea critică, rațională și analitica, atenția, planificarea și luarea deciziilor.

Ce înseamnă asta ? Înseamnă că pe măsur ce căreăm obiceiuri, modalități în care facem anumite lucruri, credințe despre viață, oameni,muncă, bani, etc, toate acestea devin programe de funcționare care sunt depozitate în mintea subconștiență. Ele sunt folosite ca atare în viața noastră fară a mai fi evaluată veridicitatea sau validitatea lor. De multe dintre ele nici măcar nu suntem conștienți că există.

De ce e important de știut acest lucru? Pentru că în momentul în care începem să conștientizăm o parte din programele care rulează în mintea noastră, începem să ne cunoastrem mai bine, începem să ne înțelegem mai bine și putem decide ce vrem să păstrăm și ce anume vrem să schimbăm pentru a evolua.

Probabil ați auzit de multe ori fraza ” trăim pe pilot automat” sau “trăim din interție”. Da, din păcate, facem asta, daca nu ne creăm capacitatea de a ne observa constant, de a decide conștient cine vrem să fim și de a lua acțiuni în acest sens.

Corpul

Îmi place mult cum Niculina Gheorghiță numește corpul fizic ca fiind “radiograful minții”.

Corpul nostru manifestă în plan fizic ce se întâmplă în interiorul nostru.

Ce vreau să spun cu asta? Când căutăm echilibrul în viața noastră, una din zonele de interes este cea legată de sănătate, de mișcare, de alimentație, de odihnă, de tot ceea are legătură cu corpul nostru și cum ne manifestăm în plan fizic. Cele mai multe sfaturi pe care le primim sunt despre ce să mâncăm, cât sport să facem, câte ore să dormim, când să ne trezim pentru a avea energie să facem cât mai multe lucruri, să fim productivi și fericiți. Sunt sfaturi foarte bune și bineînțeles o buna organizare a vieții noastre este de mare ajutor.

Ce vreau să punctez însă este că nivelul nostru de energie și capacitatea de funcționa optim este dată și de starea noastră interioară, de dialogurile interioare, de cum decidem să fim fericiți sau nu într-o zi. Cuvintele au un impact foarte mare asupra creierului nostru și sunt o proiecție asupra corpului nostru.

Mă întorc din nou la capacitatea de a ne observa constant și de a aduce din subconștient în conștient emoții, credințe, comportamente pentru a le putea schimba, mai ales atunci când ele se manifestă în corp.

De cele mai multe ori căutam echilibrul atunci când nu-l avem, când trecem prin situații dificile, schimbări importante într-una sau mai multe arii ale vieții. De obicei aceste situații sunt însoțite de stres, presiune crescută, agitație, lipsă de odihnă sau somn de proastă calitate, anxietate, oboseală, nivel scăzut de energie, nervozitate. Aceste manifestări fizice sunt rezultatul modului în care mintea noastră procesează schimbările și situațiile prin care trecem. Și cum spuneam mai devreme acest process se întâmplă predominant în baza programelor preexistente în mintea subconștietă. Acum e momentul să ne întrebăm care din aceste tipare și convingeri nu ne mai servesc și cum ar trebui ele să se transforme pentru a ne ajuta să aducem noi perspective, să ne creăm mecanisme sănătoase de a gestiona stresul și de a face față cu brio schimbărilor din viața noastră.

Și că să înțelegi cât de mult contează credințele după care ne trăim viață, iți dau doar un exemplu în acest sens: stresul poate crește rata de mortalitate cu până la 43% , dar doar la persoanele care consideră stresul că fiind nociv. Dar las acest subiect pentru a fi dezbătut cu o alta ocazie.

Relațiile implinitoare

Ultima componentă a triadei aduce în prim plan relațiile din viața nostra, fie personală sau profesională. De ce cred că relațiile implinitoare sunt o componentă importantă în crearea echilibrului atât interior cât și exterior?

Omul este o ființă socială care are nevoie de conexiune umană pentru a supraviețui și mai ales pentru a prospera. Există o strânsă corelație intre relațiile inter-umane, modul în care creierul nostru raspunde la această interacțiune și ceea ce simțim în corp în momentele de conectare.

Când apare sentimentul de singurătate, creierul secretă cortizol care la nivel fizic determină apariția inflamației în corp, ceea ce în timp crează diverse afecțiuni.

Pe de altă parte, când ești înconjurat de oameni cu care ai creat o conexiune umană bazată pe încredere și grijă reciprocă, o serie de emoții pozitive (empatie, bucurie, compasiune) determină creierul să secrete oxitocină așa numitul hormon al iubirii.

Studiile spun că cei care fac parte dintr-o comunitate își pot creste speranța de viață cu până la 14 ani.

Astfel că, mai ales atunci când trebuie să faci față unor perioade stresante, schimbări majore sau situații de criză, este de mare ajutor să ai lângă tine persoane apropriate, care te iubesc sincer și care te pot sprijini necondiționat. Pe termen lung, e bine să aduci constant noi oameni în viața ta, oameni cu care ai pasiuni sau interese comune, care aderă la cauzele în care crezi, și cu care poți crea noi conexiuni. Toate acestea aduc beneficii majore atât la nivel mental cât și la nivel fizic.

Deși în anii de după pandemie în care s-au deschis multe oportunități de la lucra de la distanță, de a face ședințe online, de a fi din ce în ce mai prezenți în mediul virtual, sau pe rețele de socializare, conectarea față în față și construirea de relații autentice rămân o necesitate și un element extraordinar de important pentru a ne crea o viață armonioasă și împlinită și a ne putea echilibra atât în interior cât și la exterior.

Am înțeles deci că viața noastră este proiecția eu-lui nostru interior, ceea ce manifestăm în exterior este de fapt cum suntem la interior. Iar dacă e ceva ce vrem să schimbăm la exterior, evident, schimbarea începe din noi.

Toți acești pasi fac parte dintr-un process care nu se întâmplă peste noapte, e nevoie de timp, de introspecție, de observare, de auto-reflecție. Cel puțin pentru mine a fost o adevărată călătorie.